conjunctivul mai mult ca perfect
B2Conjunctivul mai mult ca perfect în spaniolă (pluperfect subjunctive)
Conjunctivul mai mult ca perfect (în spaniolă: pluscuamperfecto de subjuntivo) este un timp verbal al modului conjunctiv care exprimă acţiuni considerate ipotetice, contrafactuale sau evaluate subiectiv și care sunt anterioare unui moment din trecut. În practică, îl vei întâlni în propoziții condiționale nereale despre trecut, în fraze raportate (discurso indirecto) când contextul este la trecut, în dorințe regretate și după expresii precum "como si" sau "ojalá" care vorbesc despre un trecut ireal.
- Ca propoziție condițională contrafactuală despre trecut (si-clauses): pentru a spune ce s-ar fi întâmplat dacă ceva din trecut ar fi fost altfel.
- Ex.: "Si hubieras estudiado más, habrías aprobado el examen." — "Dacă ai fi învățat mai mult, ai fi luat examenul."
- În discursul indirect (reported speech) când verbul din propoziția principală e la trecut și propoziția subordonată necesită conjunctivul; pluperfectul marchează anterioritatea față de acel trecut.
- Ex.: Direct: "No creo que haya llegado." → Indirect: "Dijo que no creía que hubiera/hubiese llegado." — "A spus că nu credea că ar fi ajuns."
- După verbe de dorință, regret, teamă sau îndoială plasate la trecut: arată o dorință/regret față de ceva din trecut.
- Ex.: "Ojalá hubieras venido." — "Mi-ar fi plăcut să fi venit." (regret că nu a venit)
- După "como si" pentru a exprima o comparație ireală referitoare la trecut.
- Ex.: "Habló como si hubiera ganado." — "A vorbit ca și cum ar fi câștigat."
- În propozițiile care cer anterioritate față de un moment deja trecut în propoziția principală.
Formele uzuale ale imperfectului conjunctiv de la haber (două variante posibile):
- Varianta cu -ra (mai folosită în vorbirea curentă):
yo hubiera + participio
tú hubieras + participio
él/ella/usted hubiera + participio
nosotros hubiéramos + participio
vosotros hubierais + participio
ellos/ellas/ustedes hubieran + participio
- Varianta cu -se (mai literară, sinonimă în majoritatea cazurilor):
yo hubiese + participio
tú hubieses + participio
él/ella/usted hubiese + participio
nosotros hubiésemos + participio
vosotros hubieseis + participio
ellos/ellas/ustedes hubiesen + participio
Participii frecvente: hablado, comido, vivido, hecho, dicho, ido, visto, escrito.
Exemplu de formare: "haber" la imperfectul conjunctiv (yo hubiera) + participiul "venido" = "yo hubiera venido" (eu aș fi venit / să fi venit).
- Ambele serii (hubiera... / hubiese...) înseamnă același lucru din punct de vedere gramatical; diferența e stilistică: "hubiera" este mai frecvent în limbajul obișnuit, iar "hubiese" apare mai mult în scris formal sau în anumite varietăți regionale.
- Atenție: în multe regiuni orale se folosește "hubiera" și în propoziția consecință (în loc de "habría"), de exemplu: "Si hubiera sabido, hubiera ido." (în loc de "Si hubiera sabido, habría ido"). Aceasta este o uzanță colocvială; în registrul standard scris, rezultatul corect este cu "habría".
- Si hubieras estudiado más, habrías aprobado el examen.
- Si hubieras venido ayer, te habrías divertido.
- Si hubiera sabido la verdad, no habría hablado.
Observație: vezi variantele cu "hubieses" — aceeași propoziție se poate spune și astfel:
- Si hubieses estudiado más, habrías aprobado el examen.
Discurs indirect (reported speech) și concordanța timpilor
- Direct: "No creo que haya llegado." → Indirect (la trecut): "Dijo que no creía que hubiera/hubiese llegado."
— "A spus că nu credea că ar fi ajuns."
- Direct: "Es posible que Ana haya terminado el trabajo." → Indirect: "Era posible que Ana hubiera terminado el trabajo."
— "Era posibil ca Ana să fi terminat munca."
- Verbe care cer conjunctivul la prezent se pot transforma în pluperfect subjunctive atunci când relatarea e la trecut:
- Presente: "Dudo que él haya mentido." (Mă îndoiesc că a mințit.)
- Pasado (relatare): "Dudaba que él hubiera mentido." (Mă îndoiam că ar fi mințit.)
Alte contexte utile
- După "ojalá" când exprimăm părere de rău pentru trecut:
- "Ojalá hubieras venido." — "Mi-ar fi plăcut să fi venit / Mi-aș fi dorit să fi venit."
- După "como si" (comparație ireală în trecut):
- "Actuó como si hubiera ganado." — "A acționat ca și cum ar fi câștigat."
- După verbe la trecut care exprimă dorință/cerere: "Quería que hubieras venido conmigo." — "Aș fi vrut/mi-ar fi plăcut să fi venit cu mine."
- Înlocuirea pluperfectului de conjunctiv cu pluscuamperfectul de indicativ (había + participio) când propoziția e contrafactuală:
- Greșit: "Si había tenido tiempo, habría ido."
- Corect: "Si hubiera/hubiese tenido tiempo, habría ido." (Dacă aș fi avut timp, aș fi mers.)
- Folosirea colocvială a "hubiera" ca și rezultat în propoziția principală (în loc de "habría") în registrul formal: de evitat în scris.
- Colocvial: "Si hubiera sabido, hubiera ido." (folosit frecvent)
- Standard: "Si hubiera sabido, habría ido." (recomandat în scris)
- Confuzia între "hubiera/hubiese" și "había" (indicativ) — nu au aceeaşi funcţie: "había" relatează un fapt anterior (indicativ), "hubiera/hubiese" exprimă ipoteză/irrealitate.
- Indicativ: "Cuando llegué, ya había salido." — faptul este real.
- Subjunctiv: "Quería que hubieras salido antes." — cerinţă/regret, acțiune ireala din trecut.
- Subjunctiv / conjunctiv: mod care exprimă atitudini subiective (dorință, îndoială, emoție, posibilitate), nu fapte.
- Pluscuamperfecto de subjuntivo / conjunctiv mai mult ca perfect: pluperfect subjunctive; forma care folosește haber la imperfectul conjunctiv + participiu.
- Participio pasado (participiu trecut): forma verbală folosită cu haber (ex.: hablado, comido, vivido).
- Concordanța timpilor: regulă care adaptează timpurile verbale din propozițiile subordonate în funcție de timpul propoziției principale.